12/05/2025
Cu sinceritate despre agricultură
Florin Deznan
Totul a început în pandemie, când toată planeta s-a oprit. Te-ai trezit că fluxurile de aprovizionare nu mai funcționează, că lanțul de aprovizionare s-a fracturat în multe locuri pe glob.
Țin minte că în 2020, transportul containerizat a fost blocat deoarece China a stocat aproape toate containerele care trebuiau să circule pe mări și oceane și să mute materii prime. Primul lucru de care am auzit a fost criza microcipurilor, care a dus la criza producătorilor de automobile și, implicit, la creșterea prețurilor pentru acestea. A urmat criza utilajelor agricole, care s-au scumpit zi după zi.
În China se găsesc și marea majoritate a materiilor prime utilizate în producerea de substanțe pentru protecția plantelor, iar lipsa acestora a majorat enorm prețul produselor. Apoi, în 2021, a apărut criza îngrășămintelor chimice: de la o zi la alta, se adăugau în preț 10–15 dolari/tonă. Astfel, în doar un an, prețul îngrășămintelor s-a triplat.
Între timp, guvernele ce au făcut? Au început să tipărească bani pentru a-i ajuta pe oameni să stea în case în prima fază. Apoi, când economia s-a repornit, era o lipsă acută de lichiditate și au creat mecanisme prin care companiile să se poată împrumuta — atât pentru capital de lucru, cât și pentru investiții. Aceste credite au fost acordate inițial pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitate de prelungire.
În toată această conjunctură, ce credeți că au făcut fermierii sau cei care lucrează în agricultură? Au alergat după stocuri de materii prime, care în 2021 le-au adus bani frumoși. Apoi au accesat toate creditele posibile și și-au cumpărat terenuri, utilaje agricole și, din nou, materii prime scumpe.
A apărut apoi și războiul dintre Ucraina și Rusia, care a creat panică la început. Prețurile au crescut, atât la inputuri, cât și la cereale. Doar că, după câteva luni, mărfurile au început din nou să circule, iar acest lucru a dus la o scădere rapidă a prețului cerealelor. Când fermierii au văzut că nu-și mai pot acoperi costurile cu înființarea culturilor, au început să taie din cheltuieli — în special la îngrășăminte.
Așa se face că, la final de 2022, mulți fermieri au pierdut bani, deoarece costul de înființare a culturilor a fost mai mare decât prețul de vânzare al produselor agricole.
A doua categorie de pierzători au fost distribuitorii și traderii de îngrășăminte, care își făcuseră stocuri pentru culturile de toamnă din 2022, dar fermierii nu le-au mai cumpărat — pentru că deja deciseseră să facă economii. Astfel, s-a trecut în 2023 cu aceste stocuri, iar prețul a început să scadă din lipsă de cerere. Distribuitorii și traderii au pierdut prin provizionarea la prețuri mari.
Nevoia de bani a crescut. Fermierii și distribuitorii pierduseră deja sume importante, iar pentru a continua activitatea au avut nevoie de noi credite. Între timp, ROBOR-ul a crescut aproape de 8%, la care se adăuga marja băncii de 2,5–3,5%, ajungând astfel la dobânzi de circa 12% pe an. Povară imensă pentru orice afacere agricolă.
Anii 2023 și 2024 ne-au adus SECETA. Cred că a fost lovitura de grație pentru mulți din sectorul agricol.
Din ce în ce mai mulți fermieri, în încercarea de a se salva, și-au cerut insolvența sau au făcut lucruri mai puțin ortodoxe — mutând terenurile și utilajele de pe vechea firmă pe firme noi și lăsând în urmă datorii neplătite.
Unii fermieri de bună-credință au venit la distribuitori și au făcut reeșalonări de la un an agricol la altul. Pentru acești fermieri, distribuitorii au apelat din nou la bănci, cu dobânzi mari, ceea ce a crescut și mai mult presiunea.
Al doilea an de secetă a venit ca o lovitură de ciocan în moalele capului. Atât fermierii, cât și distribuitorii s-au trezit în imposibilitatea de a-și mai plăti datoriile.
A mai intervenit și Ministerul Agriculturii, cu celebra OUG 4, prin care a amânat datoriile fermierilor până în august 2025. Din păcate, pentru distribuitori — adică acei intermediari care au ținut sistemul în viață — nu a existat nicio înțelegere, deși au încercat doi ani la rând să-i susțină pe fermieri în condiții extrem de dificile.
Când au văzut pierderile din provizioane, băncile au cerut restituiri anticipate de credite. Furnizorii de inputuri au cerut plata mărfurilor livrate. Nu i-a interesat că fermierii pierduseră bani la final de 2022, din cauza diferenței dintre costuri și venituri, din cauza secetei. Nimeni nu s-a mai uitat în spate.
Agitația în piață a devenit insuportabilă. Toți se zbăteau să găsească bani să-și plătească datoriile. Unii reușeau, alții nu. Dar atmosfera era tot mai greu de suportat și de gestionat.
Din păcate, anul 2025 va aduce o cernere a pieței agricole din România. Vor dispărea multe ferme (dar nu și mulți fermieri, pentru că și-au mutat activitatea pe alte firme). Câțiva distribuitori vor intra în insolvență sau în concordat. Vor exista și falimente.
Dar există și speranță!
Până acum, am avut parte de ploi în momente-cheie. Culturile de toamnă, în general, arată bine. Semănăturile de primăvară s-au făcut în condiții bune.
Până la urmă, și în agricultură se aplică foarte bine o vorbă românească:
„Speranța moare ultima.”
